Jean Seberg
mi-ar placea sa fiu curajoasa...sa am curaj sa ma tund scurt, sa tip la oamenii care ma enerveaza sau sa intru in vorba cu baiatul care imi zambeste in fiecare dimineata in gara. sa nu mai fiu draguta cu cei care nu merita sau sa nu ma dau batuta asa usor, sa fiu macar putin ambitioasa! mi-ar placea si sa am un zambet dragut si sa n-am atatia pistrui. as vrea sa am mai multi prieteni sau sa lucrez intr-o cafenea din Paris unde as putea vorbi franceza toata ziua. mi-as dori sa fie primavara mereu si sa creasca floricele galbene prin asfalt, sa vad oameni care zambesc cu adevarat, din inima, cu toata fata, cu ochii care se misca odata cu buzele. nu vad prea des asa un zambet...aici lumea zambeste doar dintr-o politete rece, doar pentru ca asa au fost educati.
scriem pe blog doar cand suntem tristi. cand avem o suparare ce ne sta pe suflet ne hotaram sa o rasturnam aici. cand suntem fericiti ne ascundem, nu o aratam nimanui dand dovada de egoism. nu stiu daca si elefanii se ascund atunci cand sunt fericiti, am auzit asta intr-un film...
joi, 12 martie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu