chanson..

Serile sunt interminabile, acum cand imi e dor de tine. Stau in fata computerului si incerc sa ma deschid. Admir lalele din vaza, albe. Stii, casa mea are o forma ciudata, forma care sfideaza intimitatea. Dam dintr-unul in altul. Ne surprindem cu picioarele pe pereti sau cu degetele in nas. Daca vine cineva la noi, nu te poti feri de o prezenta neasteptata. Acum, de exemplu usa e deschisa si dincolo de peretii albastri ( da, camera mea e un acvariu, cu mese gonflabile si cesti de cafea albastre. Daca nu esti atent, sorbi dintr-o inghititura apa sarata, invizibila a camerei) ai mei vorbesc cu o vecina despre morti, despre metehnele bisericesti, despre criza (imi pare ca a devenit deja un mit), despre degradarea lumii. Cu totii suntem partasi la scurgerea dejectiilor ontologice. As vrea sa nu fiu atenta la ce vorbesc ei. Insa o fac...fara sa vreau. Ei sunt aceia care imi ispitesc urechile, care ma obliga sa ii ascult, acum cand m-am hotarat sa ma gandesc la tine. Sa iti dedic un sfert de ora intreg, cu minute umflate de impresia ca totul are legatura cu tine. Astazi e 1 martie. Nu cred ca, acolo unde te alfii, ti-ai rupt un sfert de ora pentru a ma venera, ca pe o zeita imbalsamata in nectar, goala. Tu ma vezi in flesh-uri. In blitzuri. Clipesti repede in fata mea. Esti uimit de ceea ce ma inconjoara. De lampi, biblioteci, arbori,curcubeie. Eu sunt imaginea dintre doua clipiri. Te simt ca pe o manusa pe care o port pe dos, toamna, ca sa ii prelungesc folosinta. Imi aluneci printre degete tocmai in momentul in care sunt sigura ca existi asa cum te vreau eu. Tu te incapatanezi sa fii altfel. Sa inoti sagalnic, sa iei o anumita distanta fata de situatii, fata de mine (in noptile senine, ma asezi in sertarul noptierei, cu fata in jos. Apoi, daca intr-una dintre nopti se starneste o furtuna, ai remuscari, alergi repede la sertar si ma reasezi in postura initiala, imbratisandu-ma. De aici pasiunea ta pentru accesorii), o suficienta distanta fata de tine insuti. Cu toate astea am hotarat sa raman.