aparente

deodata mi-am dat seama ca s-a intamplat un fapt ireversibil. asa cum sexualitatea s-a dezbracat de inhibitii, asa cum cei prezenti au acceptat incalzirea globala si cei absenti ireverenta gandurilor extaziate. m-am surprins purtandu-mi ostentativ regretele.
ma vedeam diforma in toate nelinistile mele. ma regaseam sublima in inconsecventa de a ma pastra aceeasi. faceam schimb de grimase cu ultimul venit.lui ii placea. mie nu. incepusem sa cred in nihilism si sa imi reinventez limitele. luam lectii de pian si de matematica. el ma invata "stiinta"permutarilor. le preferam pe alea din cinci in cinci. apoi ma incadra in rame ciobite, ma glasa si ma punea la pastrat. tarziu, imi deschidea amorul opac. pe umeras agatasem miscarile feministe, filmele lui almodovar si nudurile lui rubens. cu o zi inainte, pe cand era vara, trimiteam vederi din burano si schitam pe foi calcinate ultimele zambete la moda. as fi vrut sa scriu un editorial despre ce stiam ca nu trebuie spus (nu imi amintesc ce anume) ..probabil din indiferenta sau aplatizare am nascocit doar prima litera. "S... " imi telefona mereu. eu purtam pantofi lila, imi fardam singuratatea (din exhibitionism), eram implicata intr-o naucitoare cunoastere de sine. impachetasem dileme. i le trimiteam cu primul curier , dupa ce le infasurasem cu minutiozitate in panglici verzi si le parfumam semnele de intrebare. intre timp, la cercul polar platidunille isi asambalu propriul iglu. il cunoscuse pe el: afabil si egocentrist. imi telefona din nou. pe cand imi planuiam plecarea ii ascultam povestile alambicate, usor desuete. in receptor se simtea un iz de ambra. ma imbraca si ma dezbraca in trairi developate.era contrariat de blazarea mea, de faptul ca imi rezervasem totul la clasa 1, lasand nimicul in urma. trenul pleca la 7 A.M. eram increzatoare, imi simteam singuratatea uitata, albastrul incins. era toamna...