Vrei sa mancam impreuna un ou fiert?...

Incepuse a-mi povesti despre femeile care pe timp de ploaie incalta cizmulite din gumilastic, galbene (acel galben al papadiilor, mii..), mesteca asiduu gume multicolore si nu poarta jamais umbrele sau pelerine impermeabile. O sfideaza pentru ca fac baloane uriase, care depasesc circumferinta capetelor femeilor cu cizmulite galbene. Altminteri n-ar avea nicio problema, le-ar tolera. Era indignata de problema banutilor « norocosi » , pierduti fatalmente pe asfaltul grunturos de pe LEmon Street. De obicei sambata se trezea cu noaptea in cap, cu o undita hiperuzata in spate , din vremea colonistilor si topaia printre capacele de canal si urmele reflectorizante trasate pe trotuarele pentru biciclisti. De fiecare data cand ochea un banut, unul dintre trecatori calca apasat pe el sau, il lovea cu putere pana cand ajungea in gaurile de canal. Asta ii producea o reala tristete, incat odata ajunsa acasa se tolanea in fotoliu si statea nemiscata pana cand se iveau zorii. Duminica mergea la biserica si fuma iarba. De aici incep alte povesti halucinogene despre pestisori si râme de mare.
Imi spune ca ii place la mine pentru ca se simte in siguranta si pentru ca fereastra oblica a mansardei ii lasa impresia formelor haotice. Nu-i place cafeaua neagra, tare. in timp ce isi desira mofturile, mi-o imaginez in bucatarie, stand pe scaunul de langa frigider. Mancam impreuna un ou fiert. Ea musca dintr-o parte a lumii, eu din cealalta...