penumbre

Primavara imi place sa merg in casa de langa lac. Cand intru in ea ma simt de parca as intra in mine..deschid ferestrele pana cand se lipesc de pereti, apoi trag aer in piept, voluptos. Soarele e doar un bec de 40 de w. Nu-l iau in seama. Ii accept irascibilitatea de inceput de martie. fluiditatea mea isi cauta un corespondent organic in tablourile din sufragerie. Il admir mai ales pe kandinsky...pentru ca nu il inteleg. As vrea sa cred ca ma adimra si ea. Din acelasi motiv.
Cu toate astea, nu-mi fac sperante. am avut de ales intre o singuratate in plin mediu urban, dezafectat si singuratatea care te instraineaza. Raportul a fost de 1 la unu, avand numitorul comun.
m-am asezat in colt, langa usa. Am stat asa cam o jumatate de ora. Apoi m-am ridicat, sfioasa. Mi-am amintit ca aveam cirese in bucatarie. Le-am inghitit cu tot cu crengute si am inceput sa rad. Am mai ras o jumatate de ora.

…………………………………………………………………………………………………


Ne-am urcat in masina. Tu, la volan, serioasa. Eu, in dreapta, nerabdatoare, incercam sa-ti schitez arcadele si coltul gurii. De fiecare data cand eram pe punctul de a atinge perfectiunea, puneai o frana brusca ; creionul imi aluneca instinctiv pe foaia galbuie. Ma priveai contrariata de gestul meu idolatru. Zambeai. Buzele ti se subtiau iar linia din coltul gurii seamana cu mustata unei pisici satisfacute.


.......................................................................................................................................................


cand m-am intors la casa de langa lac in primavara urmatoare, ti-am telefonat pentru ca, dupa atata timp, am avut curajul sa-mi deconspir iluziile :


« -dragul meu, nu ne vom vedea duminica, nici luni...nici in alta zi...am sa-ti inapoiez cartile prin posta. »