demiurgul vesel

Am scos in fata casei toate linguritele ruginite cu urme de buze si degete moi. Si tablourile, da. Le-am scos pe toate in fata casei. Stateau acolo cu chipurile lor stravezii, cu spalaceala vopselelor orgasmice. Sub talpile noastre manjite cu cerneala si stranii amestecuri de zaharuri zvacneau foile nesterse, pline de taieturi, de urme de ciocolata, de scrisori maronii, neexpediate nici in al doisprezecelea ceas. Erai in fata mea si ma priveai ca de obicei, cu zambetul tau minimalist, arcadic. Toata harababura asta imi dadea o durere de cap. Si mai era si soarele care ma micsora. Te micsora si pe tine. Vedeam cum scazi, cum te adancesti in corpul tau de euglena.

Le ofeream trecatorilor lingurite ruginite. Le puneam intrebari jenante si melodii coloritmice.

Asa s-a nascut acel demiurg vesel al diminetilor de vara...