nopti la polul nord (II)

absentelor mele mult prea lungi nu le gasesc o ratiune anume. as vrea sa nu le cauti nici tu una. as vrea sa fiu acel "ceva" reconfortant pentru tine. iata, ma simt cumva desacralizata. templul meu a fost ars. am gasit in cenusa mici statuete in chipuri ciudate, straine mie. acum ce sa fac? sa le daruiesc sau sa le pastrez in amintirea ruinelor?

in urma a ramas o tacere, o sincopa a sentimentelor...