Culese si pozate pentru tine draguto! nu amandoua, doar cea mov. Floricelele albe pour moi...si da, stiu ca nu-ti mai place movul de cativa ani dar eu o sa ma gandesc mereu la tine cand vad mov... (ai vazut ce culoare au peretii mei :P)



imi lipsesti...

simti un miros de liliac in camera?

Roxette - A thing about you
Asculta mai multe audio Muzica »

I miss you... I miss the old you!

...mie da(!)..

in dupa-amiaza asta ne vedem in Paris. vom vorbi mult si vom bea vin..rosu, sec...vom colinda stradutele alea inguste asa cum imi apar mie in momentul asta si vom asculta muzica buna pana cand se va insera..ne vom intinde pe iarba perfecta(!) din 'les jardins de luxembourg",vom privi cerul, apoi norii, apoi cerul...pana cand privirile noastre vor deveni pasari, avioane fragede din hartie..vom zambi larg si vom face poze, multe...si ce mai vrei tu...


nu ti se pare ca suntem mai aproape?mie da...:-)

dans un autre temps...

scame

mi-e teama ca nu inteleg ce mi se intampla.
Singurele momente de luciditate le regasesc intr-o pseudo-esenta. Imi creeaza o stare, o anume stare..despre care nu pot spune aici nimic. Doar faptul ca e acea stare a animalelor blande, cu ochii mari, umbriti de lumina, in care se mai zareste vag, speranta.


Nu mai astept nimic, pe nimeni. In mine curge ceva, lin..in curand mi se va schimba pielea pana cand interiorul se va netezi, acoperindu-mi trupul. atunci voi avea un suflet nou, curat si nu vei mai fi nevoit sa ma privesti in ochi. Pe fiecare ramasita o voi strange asa cum as aduna in pumn petale de „nu-ma-uita”. Omida din mine va deveni, o omida mai mare...apoi un fluture. Ai spune ca aberez, insa in mine creste ceva.

eden...

pablo picasso...

De cand ai plecat

"...cadavrul pus pe masa de disectie..."

intr-unul dintre studiile sale cu privire la critica literara, T.S.Eliot afirma :
” comparatia si analiza nu au nevoie decat de cadavrul pus pe masa de disectie, pe cand interpretarea descopera mereu prin buzunare diverse parti ale corpului pe care repede le fixeaza la locul lor”.





astfel, rolul criticului literar este mult mai complex decat al unui simplu cititor, intrucat el este învestit cu puterea de a-i oferi textului noi auspicii.



principala functie/menire a criticii literare este aceea de a privi textul dintr-un unghi obiectiv. Or, criticul are nevoie de acea detasare manifestata atat la un nivel afectiv, cat si la acela care implica o influenta semantica extrinseca. El gaseste un loc central operei pe care o incadreaza in rame distorsionate, echivoc-trasate sau, pur si simplu ciobite in colturile mai principale. Mereu apreciaza un punct focalizator, panorameaza sau intertextualizeaza creatia in cauza. Estimeaza o noua viziune sau identifica un concept inedit. In ansamblul ei, opera este privita ca omogenitate, ca acel haos primordial care cere in mod indubitabil o ordine/ordonare. Subjugat legilor literale, implicit literare, criticul este pus in situatia de a sintetiza, de a analiza si, in final, de a rearanja elementele ce par a fi proprii unei miscari “browniene” a semnificatiei mesajului.


criticul porneste intr-o cercetare hermeneutica. El nu se multumeste a aprecia/desconsidera suprafata lucioasa a textului ci, avand un puternic instinct investigator-revelatoriu, patrunde in straturile oculte, greu accesibile ale referentului, tinde a descoperi “concretul despre opera de arta”. Cheia reinterpretarii consta in capacitatea lui de pune intr-o lumina noua particularul, concretul. De a-i reda starea perfecta, de a-i contura subtil formele, cu o pedanterie minimala, asemenea sculptorului.Criticul are o responsbilitate pentru ambii actanti( autorul-emitator/ cititorul-receptor). El dirijeaza relatia dintre ei din umbra. Indiferent de metoda critica folosita (“de intampinare/de directie”), este in masura de a revitaliza latentul si de a-l aseza in pozitia oportuna. El gaseste piesele pierdute ale jocului de puzzle. Imbogateste universul operei, lasa porti deschise, inchizandu-le pe ale sale.

solitude.

m-am afundat atat de tare in noroi incat simt talpa pantofilor tai atent lustruiti pe tampla mea...

intai am sa spun cate ceva despre ea...apoi ceva despre tine...

ea este fructul imaginatiei mele. i-am urmarit fiecare gest cu o rezolutie maxima, pana cand am reusit sa vad ceea ce e dincolo de pori, dincolo de oasele ei de pasare zglobie, prea moi. m-am jucat cu parul ei, cerecetandu-i atent nuantele.(au si ele, un cod secret). Imi arunca priviri decofeinizate. Le sorbeam lacoma, nereusind sa rationez decat in cercuri. Oricat as fi incercat sa imi inabus pornirile, ele aveau o sursa ascunsa mie care le sporea.

am muscat cu pofta din acel fruct, pana cand am dat de samburele realitatii pe care l-am scuipat. Mi-am infipt dintii in el , din nou, si am simtit pipaindu-mi limba un vierme care se zvarcolea intr-o mica vagauna mucegaita. L-am inghitit.

Tu..

imi amintesti in fiecare zi ca trebuie sa ocolesc gropile de pe trotuar si sa traversez regulamentar. Asta nu neaparat pentru siguranta mea, ci pentru a avea o constiinta ordonata („te-am avertizat, cu toate astea treci nonsalant pe rosu, ca sa ma sfidezi!”). intr-un timp chiar eram convinsa ca iti pasa,cel putin din altruism daca nu din prea multa dragoste. mai eram convinsa ca empatizam la un nivel ridicat.

Tot tu...

Gasesti in mine contrarii stringente. Te intrebi de ce eu. Brusc dai vina pe complexitatea vietii. Nu reusesti sa iti asumi nici macar ceea ce pentru tine ramane valabil, indiferent de subiectivismul meu capricios. Alunec intr-un non-sens din care nu mai pot iesi nepatata. Voi avea gropite in obraji si pupile dilatate.

Acum, de fiecare data cand trec strada ma gandesc la tine...cred ca din obisnuinta...

"blestemul"...

uite..am postat poezia asta cu iz adolescentin a lui cartarescu, in speranta ca voi scapa de blestem...

"când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.
când eşti nefericit nu are sens să o spui.

când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.
când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.
când eşti la pământ cine se interesează de tine?
cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?

fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.
poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,
nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.
fii lângă mine, ţine cu mine.

înţelege-mă, iubeşte-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie,
fii iubita mea permanentă.
hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă.
să ne ataşăm, să ajungem la echilibru.

dar nu sper nimic. nu primeşti dragoste
când ai nevoie de dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti la pamânt nici o femeie nu te cunoaşte."

nopti la polul nord (II)

absentelor mele mult prea lungi nu le gasesc o ratiune anume. as vrea sa nu le cauti nici tu una. as vrea sa fiu acel "ceva" reconfortant pentru tine. iata, ma simt cumva desacralizata. templul meu a fost ars. am gasit in cenusa mici statuete in chipuri ciudate, straine mie. acum ce sa fac? sa le daruiesc sau sa le pastrez in amintirea ruinelor?

in urma a ramas o tacere, o sincopa a sentimentelor...

nopti la polul nord (I)

Imi datorezi 22 de zile de fericire. Daca mi-ai fi propus o baie in mare, as fi suportat apa sarata, algele…poate chiar as fi invatat sa inot. Trupul tau lucios imi da o senzatie de rece... Ai ajuns la tarm inaintea mea si ai fugit disipand castelele de nisip pe care le-am ridicat inainte sa ne aruncam in apa. Din larg iti zaresc talpile dezlipindu-se.

te caut in toate femeile...